Maladia Carre, cunoscută în termeni populari ca Jigodie sau Jigăraie, reprezintă una dintre cele mai grave și mai contagioase boli virale care afectează câinii. Distemperul canin are manifestări clinice variate și poate duce la complicații severe și, uneori, fatale.
Află, în continuare, care sunt cauzele acestei boli, cum se poate manifesta, cum se formulează un diagnostic de certitudine și ce opțiuni de tratament există. Cel puțin la fel de important, descoperă cum poate fi prevenită boala, astfel încât sănătatea câinelui tău să fie protejată!
- Ce este Jigodia la câini?
- Boala Carre – cauze și transmitere
- Maladia Carre – simptome
- Jigodie la câini (boala Carre) – diagnostic
- Opțiuni de tratament în Maladia Carre
- Prevenirea bolii lui Carre
Ce este Jigodia la câini?
Jigodia este o boală virală extrem de contagioasă și adesea fatală, care afectează câinii domestici și alte specii de carnivore. Este cauzată de virusul distemper canin (Canine Distemper Virus – CDV), un membru al familiei Paramyxoviridae, înrudit cu virusul rujeolei la oameni și cu virusul pestei bovine. Acest virus are capacitatea de a afecta multiple sisteme ale organismului, incluzând sistemul respirator, gastrointestinal, nervos și imunitar.
Boala Carre – cauze și transmitere
Boala Carre (boală Jigodie la câini) este o afecțiune virală extrem de contagioasă, care se poate răspândi rapid în populațiile de câini. Transmiterea virusului poate avea loc prin mai multe căi, fiecare contribuind la răspândirea rapidă și eficientă a infecției. Principalele modalități de transmitere sunt următoarele:
- Contact direct: câinii se pot infecta prin contact direct cu saliva unui câine bolnav, de exemplu, prin lins, mușcături sau alt tip de contact fizic. Virusul poate fi transmis prin secrețiile nazale și oculare ale câinilor infectați. Tusea și strănutul pot dispersa particulele virale în aer, facilitând inhalarea acestora de către câinii sănătoși;
- Contact indirect: virusul poate supraviețui pe suprafețe contaminate cu secreții corporale, cum ar fi boluri de hrană și apă, jucării, litiere și alte obiecte cu care câinii vin în contact. De asemenea, hainele și mâinile oamenilor care au atins un câine infectat pot purta virusul. Virusul poate rămâne activ în medii închise, precum adăposturile pentru câini, clinicile veterinare și centrele de creștere, dacă nu se iau măsuri adecvate de igienă și dezinfectare.
- Transmitere aeriană: virusul poate fi răspândit prin picături fine de aerosoli eliberate în aer prin tuse și strănut de către câinii infectați. Aceste picături pot fi inhalate de câinii sănătoși, ducând la infecție.
Deși nu înlocuiește vaccinarea, o dezvoltare sănătoasă și armonioasă a puiului de câine și o imunitate puternică a câinelui adult pot fi susținute cu ajutorul suplimentelor alimentare specifice; discută cu medicul veterinar despre oportunitatea de a-i oferi câinelui tău un sprijin eficient în ceea ce privește bunăstarea și calitatea vieții!
Factori de risc
Există mai mulți factori de risc care trebuie luați în calcul atunci când se discută despre prevenirea Maladiei Carre, sau despre o suspiciune de diagnostic:
- Vârsta: câinii tineri, în special cei cu vârsta sub șase luni, sunt cei mai vulnerabili la infecție, deoarece sistemul lor imunitar nu este pe deplin dezvoltat și, în multe cazuri, nu au fost încă vaccinați complet;
- Vaccinarea incompletă: câinii care nu au fost vaccinați sau care au un program de vaccinare incomplet sunt mai susceptibili la infecție. Vaccinarea regulată este esențială pentru a asigura imunitatea pe termen lung;
- Mediul: câinii care trăiesc în medii aglomerate, cum ar fi adăposturile, pensiunile pentru câini și care frecventează parcurile pentru câini au un risc crescut de a contracta boala din cauza contactului strâns cu alte animale;
- Sistemul imunitar compromis: câinii cu sisteme imunitare slăbite, fie din cauza bolilor cronice, fie din cauza stresului sever, sunt mai susceptibili la infecție și la dezvoltarea complicațiilor severe.
Jigodia la câini se transmite la om?
Având în vedere tabloul clinic impresionant, o întrebare frecvent adresată medicilor veterinarii este dacă Jigodia la câini se transmite la om. Boala Carre nu se transmite la oameni, virusul fiind specific câinilor și altor carnivore, precum vulpile, lupii și ratonii.
Virusul nu are capacitatea de a infecta oamenii, fiind adaptat să infecteze doar celulele gazdelor sale naturale. Structura moleculară și mecanismele de pătrundere a virusului în celule sunt specifice receptorilor găsiți pe celulele carnivorelor, care lipsesc de pe celulele umane, ceea ce împiedică atașarea virusului.
Maladia Carre – simptome
Simptomele în Jigodie (Maladia Carre) sunt variate și variabile. Ele diferă în funcție de stadiul bolii și de organele și sistemele de organe afectate: sistemul respirator, aparatul gastrointestinal, sistemul nervos și, uneori, pielea.
Simptome inițiale în Maladia Carre
Simptomele inițiale ale Maladiei Carre sunt nespecifice. Unul dintre primele semne de infecție este febra, care e recurentă în unele situații. Câinii afectați manifestă deseori o scădere a apetitului sau anorexie, sunt letargici și apatici, refuză joaca și nu sunt entuziasmați nici măcar de o eventuală plimbare.
Uneori, lipsa apetitului câinelui tău poate semnala o problemă gravă de sănătate. Alterori, însă, poate rezulta din plictiseală, sau ca urmare a temperaturilor crescute de afară. Testează hrana umeda pentru caini și completează-i prietenului tău blănos dieta obișnuită, pentru a depăși aceste perioade!
Simptome respiratorii în Maladia Carre
În forma respiratorie a Jigodiei, secrețiile nazale și oculare seroase sau purulente sunt simptome comune. Ochii sunt adesea roșii și inflamați din cauza conjunctivitei. Câinele manifestă o tuse persistentă, uneori cu expectorație, care afectează tractul respirator superior sau inferior.
În cazuri grave, câinele poate manifesta dispnee, respirație greoaie sau șuierătoare, semn al unei posibile pneumonii.
Simptome gastrointestinale în Maladia Carre
Forma digestivă a Jigodiei este frecvent întâlnită în practică. Proprietarii se plâng de faptul că patrupedul varsă, acesta aflându-se de multe ori într-o stare avansată de deshidratare. Diareea, uneori cu sânge, este un alt simptom comun care poate duce la pierderea de lichide și electroliți. Se impune, în acest caz, diagnosticul diferențial cu parvoviroza, altă boală virală care afectează același interval de vârstă.
Simptome neurologice în Maladia Carre
Maladia Carre se poate extinde și la nivelul sistemului nervos, determinând simptome centrale îngrijorătoare. Câinii pot deveni confuzi, dezorientați, sau pot manifesta schimbări de comportament, cum ar fi agresivitate sau letargie extremă.
Convulsiile sunt un alt semn al afectării sistemului nervos central. Ele pot varia de la tremurături ușoare, la crize epileptiforme severe. Câinii pot prezenta mișcări necoordonate sau șchiopătură, ceea ce indică afectarea cerebelului. Paralizia parțială poate apărea în stadii avansate ale bolii. La câinii care supraviețuiesc formei nervoase, pot persista unele ticuri repetitive pentru tot restul vieții.
Simptome cutanate în Maladia Carre
Simptomele cutanate în Maladia Carre trec adesea neobservate sau subdiagnosticate, având în vedere restul tabloului clinic. Se observă apariția de erupții cutanate sau pustule și îngroșarea pielii nasului și a labelor, denumită hiperkeratoză și considerată caracteristică infecției cronice.
Jigodie la câini (boala Carre) – diagnostic
Diagnosticarea Jigodiei la câini este esențială pentru începerea tratamentului și pentru a preveni răspândirea bolii. Din cauza spectrului larg de simptome și asemănărilor cu alte afecțiuni, diagnosticarea poate fi complexă și necesită o abordare detaliată.
Medicul veterinar începe prin a aduna informații detaliate despre istoricul medical al câinelui, inclusiv orice simptome observate, istoricul de vaccinare și posibilele expuneri la câini nevaccinați.
O evaluare clinică completă este necesară pentru a observa semnele fizice ale bolii, cum ar fi secrețiile nazale și oculare, tusea, febra, vărsăturile, diareea și simptomele neurologice. Radiografia toracică poate fi utilizată pentru a evalua starea plămânilor și pentru a detecta eventualele semne de pneumonie.
Confirmarea diagnosticului se realizează cu ajutorul testelor de laborator:
- Testele serologice (ELISA și testele de imunofluorescență) pot detecta prezența anticorpilor specifici împotriva virusului, indicând o infecție curentă sau recurentă, respectiv prezenta antigenului viral în celule prelevate din secrețiile oculare, nazale sau alte țesuturi;
- Testul PCR este un test molecular foarte sensibil, care poate detecta materialul genetic al virusului Maladiei Carre în probe de sânge, lichid cefalorahidian, secreții nazale sau alte țesuturi. Este unul dintre cele mai precise teste pentru diagnosticarea infecției acute;
- Teste hematologice: hemoleucograma completă poate arăta modificări nespecifice cum ar fi leucopenie, care indică o infecție virală severă. Biochimia serică poate evidenția anomalii ale funcției hepatice sau renale, dacă acestea sunt afectate de boală;
- Examinarea lichidului cefalorahidian poate dezvălui inflamație meningeală sau prezența anticorpilor specifici.
Diagnostic diferențial în Jigodie la câini
Din cauza similitudinii simptomelor cu cele întâlnite în alte boli, este important să se excludă alte afecțiuni care pot evolua cu semne similare, precum:
- Parvoviroza: poate provoca diaree severă și vărsături, dar afectează în principal câinii tineri nevaccinați și se poate diferenția prin teste specifice de parvovirus;
- Hepatita infecțioasă canină: poate provoca simptome respiratorii și hepatice și se diagnostichează prin teste serologice specifice;
- Tusea de canisă: o afecțiune respiratorie contagioasă, care poate provoca tuse și secreții nazale, dar fără simptomele sistemice și neurologice ale Maladiei Carre.
Opțiuni de tratament în Maladia Carre
Maladia Carre este o boală virală gravă, care necesită o abordare complexă pentru tratament, deoarece nu există un tratament specific antiviral pentru virusul care o cauzează. Nu este cazul să te gândești la diverse leacuri pentru Jigodie – arsul câinilor pe bot era practicat cândva la țară pe post de „tratament”, dar este o practică barbară extrem de dureroasă și lipsită de orice beneficiu.
Tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor, prevenirea infecțiilor secundare și susținerea generală a sănătății câinelui afectat.
- Îngrijire de susținere: administrarea de fluide intravenos este esențială pentru a combate deshidratarea cauzată de vărsături și diaree. Fluidele ajută la menținerea echilibrului electrolitic și la prevenirea șocului;
- Nutriție: suportul nutrițional este crucial. Câinii pot necesita alimentație parenterală sau suplimente nutriționale dacă nu pot mânca singuri. Dietele bogate în nutrienți, ușor digerabile, sunt recomandate; descoperă dietele veterinare pentru caini și experimentează până găsești o soluție care să-i fie pe plac;
- Medicamente pentru controlul simptomelor: medicamentele antipiretice (pentru reducerea febrei) pot fi administrate pentru a controla temperatura corpului câinelui. Antiemeticele sunt folosite pentru a reduce vărsăturile. Antidiareicele se folosesc în cazuri cu diaree severă. Antibioticele pentru Jigodie sunt folosite pentru a preveni infecțiile bacteriene secundare, dar nu reprezintă, propriu-zis, un tratament de Jigodie la câini, căci antibioticele nu tratează infecțiile virale;
- Medicamente antivirale și imunomodulatoare: deși nu există un antiviral specific pentru Maladia Carre, unele medicamente antivirale (cum ar fi ribavirina) au fost utilizate experimental. În plus, imunomodulatoarele pot fi folosite pentru a stimula sistemul imunitar al câinelui;
- Tratament pentru simptomele neurologice: în caz de convulsii, medicamentele anticonvulsivante (cum ar fi fenobarbitalul sau diazepamul) sunt esențiale pentru controlul crizelor și pentru a reduce riscul de leziuni;
- Medicamente antiinflamatorii: corticosteroizii (cum ar fi prednisolonul) pot fi folosiți pentru a reduce inflamația cerebrală în cazurile severe de afectare neurologică, deși utilizarea lor trebuie să fie atent monitorizată din cauza potențialelor efecte secundare și a impactului asupra sistemului imunitar.
- Îngrijire paliativă și confort: în cazurile în care prognosticul este extrem de rezervat, îngrijirea paliativă poate fi luată în considerare pentru a asigura confortul câinelui. Aceasta poate include analgezice pentru controlul durerii și suport emoțional pentru animal și proprietar.
Cât trăiește un câine cu Jigodie?
Medicii veterinari sunt adesea întrebați de către proprietar cât trăiește un câine cu Jigodie. Prognosticul variază semnificativ și depinde de mai mulți factori, inclusiv stadiul bolii, severitatea simptomelor, răspunsul la tratament și starea generală de sănătate a câinelui. Boala Carre este o infecție virală gravă, iar prognosticul poate fi rezervat, mai ales în cazurile severe.
Dacă boala este diagnosticată și tratată într-un stadiu incipient, câinele are șanse mai mari de recuperare. În stadiile avansate, când virusul a afectat deja sistemele respirator, gastrointestinal și/sau nervos, prognosticul este mai puțin favorabil.
Câinii care răspund bine la tratamentul de susținere, inclusiv fluide intravenoase, antibiotice pentru infecții secundare și anticonvulsivante pentru simptomele neurologice, au șanse mai mari de supraviețuire.
Câinii tineri și cei cu sisteme imunitare compromise sunt mai vulnerabili și au un risc mai mare de complicații severe. Câinii sănătoși și adulți au o capacitate mai bună de a lupta împotriva infecției.
Câinii care primesc tratament adecvat și se recuperează pot trăi o viață normală, deși pot rămâne cu sechele pe termen lung, în special de natură neurologică.
Prevenirea bolii lui Carre
Prevenirea bolii lui Carre poate fi realizată eficient printr-o combinație de măsuri de vaccinare, igienă și management.
Vaccinarea
Puii de câine ar trebui să fie vaccinați pentru Maladia Carre la vârsta de 6-8 săptămâni, cu rapeluri la fiecare 3-4 săptămâni, până la vârsta de 16-20 de săptămâni. După seria inițială de vaccinuri, câinii ar trebui să primească rapeluri anuale sau conform recomandărilor medicului veterinar. Unele vaccinuri oferă protecție pe o perioadă mai lungă și pot fi administrate la fiecare 3 ani.
Majoritatea vaccinurilor pentru boala Carre fac parte din vaccinurile combinate (DHPP sau DAPP), care protejează și împotriva hepatitei infecțioase canină, parvovirozei și parainfluenței.
Măsuri de igienă și management
Evită contactul câinilor nevaccinați sau parțial vaccinați cu câini necunoscuți sau potențial infectați, în special în parcuri, locuri de joacă pentru câini, pensiuni și alte locuri publice.
Dezinfectează regulat suprafețele, echipamentele și locurile unde stau câinii. Dezinfectante pentru Jigodie eficiente sunt soluțiile de clor, amoniu cuaternar și alte dezinfectante obișnuite.
Spală-te pe mâini după manipularea câinilor și echipamentelor contaminate, pentru a preveni răspândirea virusului.
Managementul câinilor expuși sau infectați
Câinii suspectați de infecție cu Jigodie trebuie izolați imediat de ceilalți câini pentru a preveni răspândirea bolii. Câinii noi sau câinii care au fost în contact cu animale necunoscute ar trebui să fie ținuți în carantină pentru o perioadă de timp înainte de a fi introduși în colectivitate.
Maladia Carre, sau Jigodia, cum mai este cunoscută această boală virală gravă, poate fi prevenită prin vaccinare corectă și prin respectarea unor reguli elementare de igienă. Boala are o evoluție severă în majoritate cazurilor, iar îngrijirea de specialitate poate salva câinele sau, în cel mai rău caz, îi poate ameliora suferința. Prognosticul bolii este foarte variabil și total dependent de imunitatea individuală.
Surse foto: Shutterstock, Shutterstock, Shutterstock, Shutterstock.
Surse: