Peritonita infecțioasă felină (PIF) reprezintă una dintre cele mai temute afecțiuni întâlnite în practica veterinară. Această boală afectează deopotrivă pisicile domestice și sălbatice, dar complexitatea sa clinică și variabilitatea manifestărilor sale fac din ea o provocare atât pentru medicii veterinari, cât și pentru proprietarii de animale de companie.

Boli virale la pisici – ce înseamnă peritonita infecțioasă felină (PIF)

Atunci când vorbim despre o infecție cu virus la pisici, peritonita infecțioasă felină este, probabil, cea mai temută variantă de boală deoarece prognosticul este adesea rezervat, iar evoluția bolii duce de multe ori către exitus.

PIF poate afecta sistemul digestiv, sistemul respirator sau alte organe ale pisicii; unele feline sunt purtătoare și pot transmite virusul, fără a dezvolta ele însele semne de boală. Simptomele sunt adesea variate și nespecifice, ceea ce îngreunează și mai mult diagnosticul. Tratamentul este relativ limitat, chiar dacă progresele în domeniu au identificat în prezent opțiuni mai eficiente decât tratamentul paliativ, disponibil până de curând.

Cauzele peritonitei infecțioase feline

Cauzele peritonitei infecțioase feline merg dincolo de simpla infecție virală cu o anumită specie de virus. Principala cauză identificată este infecția cu un coronavirus specific pisicilor, denumit Feline Coronavirus (FCoV), dar nu toate infecțiile cu acest virus determină forma clinică de boală. Majoritatea pisicilor care sunt infectate rămân asimptomatice sau dezvoltă doar semne ușoare, fără a evolua spre PIF. Transformarea virusului în forma sa patogenă, agresivă, numită FIPV (Feline Infectious Peritonitis Virus) și dezvoltarea efectivă a bolii rămân aspecte neclarificate și subiect de studiu.

Există mai mulți factori care pot influența dezvoltarea PIF în urma infecției cu FCoV:

  • Bagajul genetic: unele linii de sânge par să fie mai susceptibile la dezvoltarea PIF decât altele. Unele rase, de pildă Abisiniana și Birmaneza, par să fie mai susceptibile la PIF decât altele;
  • Status imunologic: răspunsul imun al pisicii la infecția cu FCoV joacă un rol important în evoluția către PIF. Se crede că unele pisici dezvoltă un răspuns imun exagerat sau disfuncțional față de virus, ceea ce duce la transformarea FCoV în formele patogene ale FIPV;
  • Stres și mediu: factorii de mediu și stresul pot juca un rol important în evoluția PIF. Supraaglomerarea, schimbările bruște de mediu sau expunerea la alte infecții pot afecta sistemul imunitar al pisicii, facilitând transformarea virusului în forma sa patogenă;
  • Reinfecție și recurență: există o teorie conform căreia reinfectarea cu FCoV ar putea juca un rol în dezvoltarea PIF, dar teoria este, încă, subiect de dezbatere.

Pentru ca blănoasa ta să aibă un sistem imunitar rezistent, care să o ajute să răspundă eficient în fața agresiunilor virale, alimentația este esențială. Alege o dieta veterinara adecvată vârstei și stării fiziologice a pisicii, care să răspundă, prin ingrediente de calitate perfect echilibrate, nevoilor sale nutriționale.

Simptomele peritonitei infecțioase feline

Peritonita infecțioasă felină (PIF) poate fi o afecțiune dificil de diagnosticat din cauza varietății simptomelor și faptului că acestea pot imita și alte boli ale pisicilor. Este important ca proprietarul să observe eventuale schimbări, fie ele și subtile, în comportamentul și starea generală a pisicii și să consulte imediat un medic veterinar pentru a obține sprijin și o opinie avizată. Printre simptomele frecvent asociate cu PIF se numără:

  • Pierderea în greutate: pisicile afectate de PIF pot prezenta o scădere semnificativă în greutate, chiar în condițiile unui apetit normal sau crescut;
  • Febră persistentă: febra poate fi un simptom comun al PIF și poate apărea în fazele inițiale, sau pe tot parcursul bolii;
  • Letargie și apatie: pisicile afectate de PIF sunt adesea caracterizate de lipsa de energie și pot fi mai puțin interesate de activitățile pe care le apreciau în mod obișnuit;
  • Icter: în cazuri severe, PIF poate duce la icter, manifestat prin culoarea galbenă a mucoaselor;
  • Probleme gastrointestinale: simptomele gastrointestinale pot include vărsături, diaree și scăderea poftei de mâncare;
  • Umflarea abdomenului: uneori, pisicile cu PIF pot prezenta ascită, o acumulare de fluid în cavitatea abdominală, care determină umflarea și sensibilitatea abdomenului;
  • Dificultăți respiratorii: în cazurile severe, PIF poate afecta și plămânii, determinând dificultăți respiratorii vizibile în special din cauza respirației abdominale a pisicii;
  • Tulburări neurologice: în unele cazuri, PIF poate afecta sistemul nervos central și poate determina convulsii, pierderea echilibrului și unele modificări de comportament.

În cazul în care pisica ta îți oferă motive de îngrijorare din cauza unui comportament schimbat sau al unor modificări legate de alimentație sau de scaun, contacteaza medicul veterinar pentru o opinie avizată; doar așa poți fi sigur că faci ce e mai bine pentru ea.

PIF pisici: tipuri de peritonită infecțioasă felină

Peritonita infecțioasă felină poate fi împărțită în două forme clinice de boală: forma umedă și forma uscată.

Peritonita infecțioasă felină, forma umedă

Această formă a PIF este caracterizată prin acumularea de lichid în cavitatea abdominală sau toracică a pisicii. Lichidul este adesea clar și poate fi perceput inclusiv prin palparea abdomenului. Umflarea abdomenului este evidentă, iar pisica poate deveni sensibilă la atingere. Simptomele nespecifice ale PIF pot fi completate, în acest caz, de dificultăți respiratorii din cauza reducerii spațiului pulmonar, vărsături și diaree.

Peritonita infecțioasă felină, forma uscată

Forma uscată a PIF este caracterizată prin inflamație și modificări tisulare în diferite organe ale corpului pisicii, cum ar fi rinichii, ficatul, splina sau sistemul nervos central. Aceste schimbări pot duce la formarea de granuloame în aceste organe.

Tabloul clinic este completat, în această formă de boală, cu icter, tulburări gastrointestinale și tulburări neurologice. Diagnosticul acestei forme poate fi mai dificil.

Diagnosticul peritonitei infecțioase feline

Diagnosticul peritonitei infecțioase feline este un proces complex și dificil având în vedere variabilitatea clinică a bolii și, adesea, nu poate fi realizat într-o singură etapă.

  • Medicul va începe prin a solicita o anamneză detaliată, un istoric complet al simptomelor și va efectua un examen fizic amănunțit. Informațiile referitoare la prezența altor animale în gospodărie sau la eventuali factori de stres sunt foarte importante;
  • Analizele de sânge pot evidenția inflamație, anemie, insuficiență renală sau alte disfuncții de organ. Testele serologice oferă informații despre expunerea anterioară la virus, dar nu sunt suficiente pentru a confirma diagnosticul deoarece majoritatea pisicilor intră în contact cu virusul fără a dezvolta PIF;
  • Analiza fluidelor acumulate în cavități – abdominală sau toracică – poate fi sugestivă pentru PIF. Investigațiile imagistice pot evidenția modificările tisulare care susțin diagnosticul.

Tratament în peritonita felină de origine infecțioasă

Până recent, diagnosticul de peritonită infecțioasă felină reprezenta o condamnare la moarte. Tratamentul paliativ consta în administrarea de corticosteroizi pentru controlul inflamației și a interferonului pentru a modula răspunsul imunitar. Acestea reprezentau singurele alternative.

În prezent, există mai multe protocoale de tratament, unul dintre cele mai frecvent folosite fiind cel pe bază de Remdesivir, un antiviral, și a unui analog nucleozidic. Durata tratamentului este de 12 săptămâni, în ideea de a preveni recidivarea, dar protocolul poate fi ajustat în funcție de forma clinică.

Principalul obstacol în calea acestui tratament este reprezentat de costurile ridicate. Rata de succes este de 80-95% până în prezent, dar este prematur să discutăm despre aceasta, având în vedere că nu există statistici referitoare la o eventuală recidivare. Tratamentul acesta trebuie însoțit și de un tratament simptomatic, menit să controleze daunele pe care virusul le-a produs deja în organism.

În cazul în care pisica ta are rinichii afectați, fie de virusul peritonitei infecțioase feline, fie din alte cauze, este esențial ca ea să beneficieze de tot sprijinul tău pentru recuperare. Alimentatia pisicii cu insuficienta renala este extrem de importantă pentru protejarea rinichilor și prelungirea vieții.

Prevenirea peritonitei infecțioase feline

Prevenirea peritonitei infecțioase feline nu este întotdeauna posibilă, dar există măsuri prin care poți reduce riscul, de la controlul expunerii, până la menținerea unui sistem imunitar sănătos.

  • Menținerea unui mediu igienic, inclusiv dezinfectarea regulată a litierelor, a zonelor de hrănire și de odihnă reduce riscul de expunere la agenți patogeni;
  • Limitarea contactului cu pisicile străine poate ajuta la prevenirea virusului între animale;
  • Noii membri felini ai gospodăriei ar trebui testați înainte de a fi introduși în familie. Testarea regulată poate ajuta la identificarea precoce a infecțiilor și la implementarea măsurilor de control;
  • NU există un vaccin specific împotriva PIF, dar vaccinarea împotriva altor boli comune la pisici contribuie la menținerea stării de sănătate generală și la întărirea sistemului imunitar;
  • Reducerea stresului este importantă, așa cum este și izolarea cazurilor pozitive și gestionarea lor adecvată.

Colaborarea cu medicul veterinar este esențială pentru a implementa și a menține măsurile preventive adecvate astfel încât pisica ta să fie protejată. Tot medicul veterinar este cel mai bun sprijin și în cazul unei suspiciuni de diagnostic, identificarea precoce a bolii crescând semnificativ șansele de supraviețuire.

Sursa foto: Shutterstock, Shutterstock

Surse:

Abonează-te la Newsletter

și primești un voucher de 10% reducere!

Dorim să vă ținem la curent cu noile articole și promoții!