Ce este parvoviroza

Parvoviroza canină reprezintă o afecțiune virală contagioasă care poate afecta orice câine, cu precădere pe cei nevaccinați și puii care au mai puțin de patru luni. Din păcate, în unele cazuri poate avea consecințe fatale. În cele ce urmează, vei afla care sunt cauzele care duc la apariția parvovirozei canine, cum se manifestă, dar și cum poate fi diagnosticată și tratată corect.

Ce este parvoviroza canină și care sunt cauzele

Parvoviroza este cauzată de parvovirusul canin. Acest virus este extrem de contagios și se poate transmite prin contactul direct cu alt câine infectat sau indirect, prin contactul cu un obiect contaminat (bol cu apă, lesă, zgardă, haine). Transmiterea parvovirusului canin se mai poate face prin strănut, prin obiectele linse de câinele infectat sau prin fecale contaminate.

De asemenea, virusul se transmite și prin persoanele care au atins animalul infectat și apoi au atins alt câine sănătos. Este important de menționat că parvoviroza la câini nu se transmite la om și nici la alte animale.

Virusul afectează tractul gastrointestinal al câinilor, iar cele mai afectate zone sunt stomacul și intestinul subțire, unde distruge celulele, afectează absorbția substanțelor nutritive și perturbă bariera intestinală. În cazul puilor de câine, parvoviroza poate afecta măduva osoasă și țesuturile limfopoietice, iar uneori poate afecta și sănătatea inimii.

Parvovirusul este rezistent la căldură și frig, umiditate, aer uscat și poate supraviețui în orice tip de mediu pentru timp îndelungat. Virusul persistă și pe mici cantități de fecale ale unui câine infectat și se poate transmite unui câine sănătos.

Parvoviroza este o boală gravă care duce la slăbirea sistemului imunitar în cazul cățelușilor, producând scăderea nivelului de celule albe din sânge. Astfel, este redusă capacitatea organismului de a lupta cu alte infecții bacteriene secundare care pot apărea ca rezultat al deteriorării intestinelor.

Pe pielea și blana câinelui, virusul poate supraviețui pentru cel puțin o lună, iar în aer liber, timp de câteva luni și chiar până la un an.

Tipuri de parvoviroză

Parvoviroza canină se poate manifesta în două moduri:

  • La nivelul sistemului digestiv – este cea mai întâlnită formă a parvovirusului canin și se manifestă prin apariția varsaturilor, diareei, scăderii în greutate și lipsei poftei de mâncare;
  • La nivel cardiac – este o formă mai puțin întâlnită și se manifestă prin insuficiență cardiovasculară și respiratorie, fiind frecventă în rândul puilor de câine (sub opt săptămâni); în unele cazuri poate fi fatală.

Ce câini sunt expuși parvovirozei

Cei mai predispuși la infecția cu parvoviroză sunt puii de cățel care au între șase săptămâni și șase luni. De regulă, cei care au până în șase săptămâni încă au anticorpi primiți pe cale maternă, atât timp cât mama cățelușilor a fost vaccinată anterior.

Severitatea bolii poate varia, iar cei mai afectați sunt, de regulă, puii de cățel. În cazul în care, pe lângă parvoviroză, mai există și o altă infecție sau parazit, atunci boala poate fi mai severă. În ceea ce privește rasele de câini, există unele în cazul cărora riscul de a dezvolta această boală este mai mare. Acestea sunt: Rottweiler, Pinscher Doberman, Springer Spaniels englez, Labrador Retriever, Staffordshire Terrier american și câinii din rasa ciobănesc german.

Atât puii, cât și câinii adulți sunt contagioși în primele 4-5 zile de când au fost expuși la virus. Totuși, această perioadă nu corespunde întotdeauna și cu manifestarea primelor simptome. Astfel, animalele pot fi contagioase cu mult înainte ca stăpânii să își dea seama că sunt bolnave.

Care sunt simptomele parvovirozei canine

Parvoviroza canină este o boală periculoasă, iar cu cât este depistată din timp, cu atât cresc șansele ca aceasta să fie tratată corect și să nu apară alte complicații. De aceea este important ca stăpânii să identifice principalele simptome și să acționeze corespunzător:

  • Diaree și scaune cu sânge
  • Vomă
  • Letargie 
  • Febră
  • Deshidratare
  • Pierdere în greutate
  • Anorexie

Este recomandat să contactezi medicul veterinar de îndată ce apar aceste semne, cu atât mai mult dacă e vorba de un pui. Totodată, e bine de știut că aceste simptome pot indica prezența parvovirozei la câine, însă pot fi și un semn al altei afecțiuni. Medicul veterinar poate oferi un diagnostic corect în urma unei investigații amănunțite.

În cazul parvovirozei canine de la nivelul sistemului digestiv, virusul împiedică absorbția substanțelor nutritive, ceea ce duce la apariția deshidratării la câine și la manifestarea stării de oboseală din cauza lipsei de proteine și vitamine. Țesutul din jurul gurii și al ochilor capătă o nuanță roșiatică, iar inima începe să bată mai repede. În unele cazuri, câinii afectați de parvovirus pot suferi de hipotermie (temperatură scăzută), chiar dacă un simptom comun este febra.

De asemenea, episoadele frecvente de vomă și diaree pot duce la deshidratarea rapidă a organismului, la deteriorarea intestinelor și a sistemului imunitar, cauzând șocul septic.

Cazurile de deces pot să apară în primele 48 sau 72 de ore de la apariția simptomelor, așa că este recomandat să apelezi cât mai repede la medicul veterinar. Decesul poate să survină din cauza deshidratării severe, a unei alte infecții bacteriene secundare, a unei toxine din sânge sau a unei hemoragii intestinale severe.

Citește și: Bolile de piele la caini – cauze, tratament, preventie

Cum este diagnosticată parvoviroza

Parvoviroza canină este diagnosticată în baza unei examinări fizice, a unor teste biochimice, dar și a unei analize a probei de scaun pentru a detecta prezența parvovirusului. De asemenea, se poate face și o analiză a urinei sau o ecografie abdominală. În cazul în care nivelul celulelor albe este scăzut și există semne ale deshidratării, în asociere cu scaune cu sânge, atunci se poate vorbi de prezența parvovirusului la câine.

Testele biochimice și de urină pot indica un nivel ridicat de enzime hepatice, limfopenie sau un dezechilibru de electroliți. Ecografia abdominală ajută la depistarea unei obstrucții intestinale.

Medicul veterinar trebuie informat cu privire la istoricul medical al câinelui, istoricul vaccinurilor, dar și simptomele apărute.

Tipuri de parvoviroza

Cum se tratează parvoviroza

Parvoviroza este o infecție virală care nu poate fi vindecată. Tratamentul are drept scop ameliorarea simptomelor, prevenirea apariției unei infecții bacteriene secundare și oferirea suportului necesar astfel încât câinele să primească aportul nutritiv optim.

Nu există niciun medicament special care să elimine virusul din organism, așa că tratamentul recomandat de medicul veterinar va ajuta sistemul imunitar al cățelului să lupte cu infecția virală. Medicația trebuie începută cât mai repede și, de regulă, este bazată pe prevenirea deshidratării, a altei infecții secundare și a episoadelor de vomă ori diaree.

Medicul veterinar poate recomanda terapia nutrițională și administrarea intravenoasă de fluide pentru a preveni diareea acuta, deshidratarea, carența de proteine și spre a menține echilibrul nivelului de electroliți. 

Se pot recomanda și alte medicamente, care au rolul de a stopa episoadele de vomă (antivomitive), de a proteja sistemul digestiv și de a lupta cu paraziții, dar și antibioticele, pentru a combate infecțiile bacteriene secundare ce pot surveni. În același timp, câinele va fi monitorizat pentru a preveni alte posibile complicații. De asemenea, pe perioada tratamentului, acesta trebuie să se odihnească într-un mediu călduros. Terapia intensivă și oferirea suportului necesar sunt de mare ajutor pentru recuperare după infecția cu parvovirusul canin.

Deoarece parvoviroza este extrem de contagioasă, este indicat să fie izolați câinii bolnavi, pentru a scădea riscul de transmitere a infecției. De aceea, dezinfectarea adecvată a spațiului unde stă câinele și a restului casei este esențială pentru a ține sub control răspândirea virusului. Acesta este rezistent și poate supraviețui pentru perioade lungi de timp, așa că decontaminarea mediului după infecția cu parvoviroză este cu atât mai importantă. Procedura poate fi efectuată cu o soluție pe bază de apă cu clor sau cu dezinfectante cu clor.

De asemenea, câinii infectați cu parvoviroză rămân contagioși pentru încă 10 zile după tratament, în perioada de recuperare. E recomandat ca aceștia să nu intre în contact cu alți câini nevaccinați sau vaccinați parțial.

Diagnosticarea si preventia parvovirozei

Cum poate fi prevenită parvoviroza

Igiena corespunzătoare și vaccinarea câinelui sunt două modalități de prevenire a parvovirozei. Aceasta din urmă reprezintă cel mai sigur mod de protecție și este recomandată atât cățelușilor, cât și adulților, în special cățelelor, deoarece puii depind în primele săptămâni de viață de anticorpii primiți de la acestea.

Puii de câine trebuie vaccinați începând cu a șasea săptămână de viață. De regulă, vaccinurile se fac în săptămânile 6, 8 și 12. Puii sunt vulnerabili în fața parvovirozei până în momentul în care au primit toate dozele de vaccin. De asemenea, aceștia trebuie să mai primească o doză de vaccin între săptămânile 14 și 16, indiferent de cele primite anterior, astfel încât să dezvolte protecția necesară. În plus, cățelușii nu ar trebui să intre în contact cu alți câini necunoscuți pentru cel puțin două săptămâni după administrarea celei de-a treia doze de vaccin. 

În cazul câinilor care fac parte din rasele cu factor de risc ridicat, perioada de vaccinare se întinde pe 22 de săptămâni. În această perioadă, animalele nu au voie să intre în contact cu alți câini necunoscuți, ci doar cu cei deja vaccinați. E recomandat să se evite locurile publice, precum parcul de câini, magazinele destinate animalelor sau alte spații asemănătoare.

Stăpânii trebuie să aibă grijă ca puii și câinii adulți să nu intre în contact cu fecalele altor câini. De asemenea, dacă ai un câine bolnav, trebuie să strângi cât mai repede fecalele pentru a evita răspândirea virusului.

E important de menționat că, în ciuda vaccinului, există și un procent mic de căței care nu dezvoltă protecție împotriva virusului și rămân în continuare predispuși la dezvoltarea acestuia.

Parvoviroza canină reprezintă o boală contagioasă extrem de periculoasă. Poate să apară cu precădere în rândul puilor, însă poate afecta și câinii adulți. Recunoașterea la timp a simptomelor este esențială pentru a preveni complicațiile și pentru a ține boala sub control. De asemenea, vaccinarea are un rol important în prevenirea parvovirozei canine.

Sursă foto: Shutterstock

Aboneaza-te la Newsletter

Dorim sa va tinem la curent cu noile articole si promotii!