Boli de piele la caini: Cauze, Simptome & Tratament

Pielea reprezintă un organ cu rol major în protejarea organismului câinilor împotriva agenților fizici, chimici și biologici. Un echilibru optim al barierelor cutanate susține sănătatea generală a patrupedelor și previne infectarea cu bacterii, fungi sau paraziți externi. O îngrijire corectă a pielii și controalele veterinare regulate conduc la identificarea timpurie a leziunilor și la aplicarea unor tratamente corespunzătoare, la momentul potrivit. Afecțiunile cutanate apar la câini din motive diverse, de la infecții bacteriene, fungice sau parazitare, până la reacții autoimune ori deficite nutriționale. Indiferent de cauze, bolile de piele la câini necesită, întotdeauna, evaluare medicală de specialitate.

Cum trebuie să arate pielea câinelui meu

Culoarea și textura pielii câinilor depind de genetică și de condițiile de mediu. O piele sănătoasă nu prezintă zone cu mătreață, plăgi sau excoriații, este bine hidratată și are un miros normal. Practicile de monitorizare a aspectului pielii câinilor sunt recomandate de către medicii veterinari, deoarece pot ajuta la identificarea timpurie a oricăror boli de piele care necesită tratament.

Produse populare

Quick View

Neo Caf Spray 200 ml

33.50 lei

Adaugă în coș

Drn Linkskin, 32 tablete – Eficient in dermatoze si in caderea parului Anima Land

Quick View

Stoc epuizat

Drn Linkskin, 32 tablete – Eficient in dermatoze si in caderea parului

100.00 lei

Citește mai mult

Quick View

Clorexyderm Sampon 4%

95.77 lei

Adaugă în coș

Skin & Coat (Itch Relief), 90 Tablete Anima Land

Quick View

Stoc epuizat

Skin & Coat (Itch Relief), 90 Tablete

155.00 lei

Citește mai mult

Quick View

Drn Linkskin Spray, 200 ml – Functional in diversele tipuri de dermatite

107.00 lei

Adaugă în coș

Quick View

Vitavet Complex, 60 Tablete – Minerale si vitamine

Evaluat la 5.00 din 5

(1) 55.26 lei

Adaugă în coș

Quick View

Vetaminex – 60 Capsule Twist Off – Complex de vitamine si minerale pentru caini si pisici

96.36 lei

Adaugă în coș

Quick View

Krillvet, 60 Capsule pe baza de ulei de Krill

164.37 lei

Adaugă în coș

Care sunt cele mai frecvente boli de piele la câini?

Medicina veterinară evidențiază un număr mare de afecțiuni cutanate care influențează calitatea vieții patrupedelor. Dermatita, râia, lupusul canin, alergiile, furunculoza sau granuloamele de lingere sunt cele mai comune boli de piele la câini, majoritatea ușor tratabile, cu condiția depistării lor din timp și a mersului imediat la medicul veterinar. Bolile de piele, în funcție de tipul lor, beneficiază de un tratament diferit. Uneori, hrana potrivită poate reduce simptomele condiției, tratamentele medicamentoase nefiind întotdeauna necesare.

Dermatita piotraumatică

Dermatita piotraumatică apare frecvent în contextul unui traumatism autoindus, când câinele își roade, scarpină sau linge excesiv o zonă. Dermatita la caini de tip piotraumatic afectează zonele cu acces facil la lins și apare preponderent la rasele cu o blană deasă și par lung, precum labradorii, Golden Retriever, Saint Bernard sau ciobănescul german.

Simptome: patrupedul resimte un disconfort evident, manifestat prin mâncărimi, plâns sau chiar agresivitate în timpul atingerii. Leziunea inițială se complică prin colonizare bacteriană, urmată de inflamații, exudat purulent și formarea unei plăci lipicioase la suprafața pielii.

Tratament: presupune curățarea, dezinfectarea locală și aplicarea unor suplimente care susțin refacerea integrității cutanate, însă doar după îndepărtarea părului din regiunea afectată. Deoarece poate provoca dureri intense, îndepărtarea părului trebuie efectuată doar de către medicul veterinar, astfel încât patrupedul să primească medicație împotriva durerii, iar proprietarul să nu se expună riscului de a fi mușcat.

Furunculoza punctelor de presiune

Furunculoza punctelor de presiune reprezintă o afecțiune dermatologică care afectează, în principal, straturile profunde ale pielii, ce se dezvoltă în urma contractării unei infecții bacteriene, predominant cu Staphylococcus pseudintermedius, un agent patogen frecvent implicat în infecțiile cutanate la câini. Rasele de talie mare sau gigant, cum ar fi Marele Danez, Doberman, Saint Bernard, dar și Teckel și Basset Hound (în special la nivelul pieptului), sunt mai susceptibile la dezvoltarea bolii, din cauza structurii lor corporale și a tendinței de a se odihni pe suprafețe dure și rugoase.

Simptome: îngroșarea pielii în zonele afectate, urmată de formarea de furunculi dureroși. Dacă infecția nu este tratată prompt și corect, poate evolua spre celulită, o formă mai gravă de inflamație a țesuturilor subcutanate, care determină o durere intensă și supurație continuă.

Tratament: presupune aplicarea de antiseptice, cum ar fi clorhexidina sau benzoil peroxidul, pentru curățarea și dezinfectarea leziunilor. Antisepticele pot fi administrate prin șamponare sau prin aplicarea directă a cremelor și gelurilor speciale, precum și prin utilizarea spray-urilor și loțiunilor antiseptice, însă doar de către medicul veterinar, în proporții corecte. În plus, administrarea de antibiotice este necesară pentru a combate infecția bacteriană și pentru a preveni complicațiile, cu tratamente ce pot dura între 6 și 12 săptămâni, în funcție de severitatea infecției și de răspunsul animalului la terapie.

Foliculita la rasele de câini cu păr scurt

Foliculita implică inflamarea foliculilor piloși, în general din cauza unei bacterii care colonizează pielea, cu caracter progresiv, ce debutează prin apariția pe suprafața pielii a unor bășici de culoare roșie și a unor pustule purulente. Boala apare în principal la rasele cu păr scurt, precum Doberman sau Boxer. Comparativ cu alte boli de piele la câine, foliculita ar putea fi mai dificilă de observat în fazele sale incipiente.

Simptome: bășicile și pustulele purulente, împreună cu mâncărimea, reprezintă simptome comune. Mâncărimea asociată condiției, dacă apare, obligă patrupedul la scărpinat repetitiv, ceea ce accentuează inflamația și poate introduce alți agenți patogeni în leziune.

Tratament: șampoanele antiseptice de uz veterinar și medicamentele antibiotice sunt folosite pentru reducerea inflamației și prevenirea recidivelor.

Granuloamele de lingere

Granuloamele de lingere sunt leziuni care apar la nivelul membrelor, în special pe partea anterioară a picioarelor. Patrupedul își roade sau linge repetat aceeași zonă, iar contactul prelungit dintre limbă și piele duce la microtraume repetate, ceea ce stimulează un proces inflamator cronic și formarea unor noduli fermi, ușor proeminenți. Bacteriile colonizează ulterior plaga și provoacă durere și umflături. Granuloamele de lingere se pot confunda ușor cu alte boli de piele la câini, de aceea un diagnostic diferențial efectuat de medicul veterinar este necesar.

Simptome: leziuni deschise la nivelului membrelor, în regiunea anterioară. Pe măsură ce condiția progresează, apar mâncărimi intense, pielea se îngroașă și părul cade.

Tratament: presupune eliminarea problemei inițiale care generează prurit ori disconfort, alături de măsuri comportamentale ce împiedică automutilarea. În situația în care boli de piele precum dermatita sau eczema determină senzațiile incomode, tratarea cauzei primare reduce intensitatea mâncărimilor și stopează agravarea leziunilor. Există recomandări pentru utilizarea unui guler de protecție și a unor spray-uri cu gust respingător, aplicate pe suprafața afectată, pentru a descuraja linsul permanent. În anumite cazuri, medicul veterinar poate recomanda medicamente din categoria antidepresivelor sau anxioliticelor, atunci când există un factor emoțional puternic în declanșarea automutilării.

Râia sarcoptică sau demodectică

Râia sau scabia canină apare în urma infestării cu un acarian extrem de contagios, demodex canis, care se răspândește rapid la alte animale și chiar la oameni. Râia se poate contracta, de asemenea, din mediul extern, chiar și în lipsa unui contact direct evident cu un alt animal. Alimentația precară sau tratamentele pe termen lung cu corticosteroizi pot crește probabilitatea câinelui de a dezvolta râie.

Simptome: patrupedul poate prezenta mâncărimi intense, pierderea blănii și cruste pe zone întinse de piele. Dacă nu se iau măsuri imediate, pot să apară infecții secundare severe. În plus, în lipsa tratamentului, câinele poate renunța să se alimenteze și se poate ajunge inclusiv la moartea animalului.

Tratament: în mod obligatoriu efectuat de către medicul veterinar, tratamentul presupune îmbăieri cu substanțe acaricide combinate cu apă, administrarea de antibiotice (pentru a preveni eventuale infecții bacteriene provocate de scărpinat) și, la nevoie, administrarea de avermectine sau imunostimulatori. În cazul câinilor cu afecțiuni renale, se va evita utilizarea de avermectine, pentru a nu risca complicații. Dacă se administrează avermectine, simultan pot fi necesare hepatoprotectoare și suplimente nutritive.

Lupus canin

Lupusul canin este o afecțiune autoimună complexă, caracterizată prin reacția imună anormală a organismului împotriva propriilor structuri tisulare. Boala se manifestă sub două forme principale: lupusul eritematos sistemic și lupusul eritematos discoid, fiecare cu cauze și manifestări clinice distincte. Prima formă afectează în plus articulațiile, rinichii, inima și alte organe, iar a doua se localizează în special la nivelul feței și nasului, producând ulcerații, decolorări și cruste. Diagnosticul necesită teste serologice și, uneori, biopsii cutanate pentru confirmare.

Simptome: includ leziuni simetrice, sensibilitate la soare și zone inflamate la nivelul punții nazale.

Tratament: se bazează pe medicamente cu acțiune imunosupresoare și pe protecția față de radiațiile ultraviolete. Veterinarul urmărește parametrii clinici, analizele de sânge și toleranța la medicamente, pentru a ajusta schema terapeutică. Unele cazuri rămân în remisie pe perioade îndelungate dacă se respectă indicațiile. O îngrijire generală corectă, un regim alimentar adecvat și evitarea stresului accentuat reprezintă factori adjuvanți. Colaborarea strânsă între proprietar și medicul veterinar asigură confort și speranță de viață mai bună pentru câinii cu lupus diagnosticat.

Alergii alimentare

Alergiile alimentare apar când sistemul de apărare reacționează la unele proteine din hrană și declanșează inflamații la nivelul pielii. Semnele includ prurit intens, eritem, plăgi prin scărpinare excesivă și, câteodată, diaree sau vărsături. Specii diferite de proteine, pui, vită, lactate sau ouă, pot fi implicate, motiv pentru care un diagnostic corect necesită un protocol de excludere. Alimentele suspecte se înlocuiesc cu diete hipoalergenice sau cu formule bazate pe proteine hidrolizate. Perioada de test ajunge la opt-zece săptămâni, iar ameliorarea simptomelor sugerează o reacție alergică la un ingredient precedent. Reintroducerea treptată a componentelor inițiale confirmă sursa alergiei. Odată identificat alimentul problemă, se impune evitarea pe termen lung, pentru a limita reapariția dermatitei.

Odată ce ai observat că patrupedul tău are una dintre problemele de mai sus du-l imediat la medicul veterinar. Simptomele, de foarte multe ori, sunt asemănătoare și este dificil de pus un diagnostic. Nu există un tratament general valabil pentru toate bolile dermatologice de care câinele tău ar putea suferi, prin urmare este foarte important ca specialistul să pună un diagnostic corect, să stabilească medicația pentru afecțiunea respectivă și să recomande mai departe care este hrana potrivita pentru el și ce suplimente să-i dai. Iată, mai jos, care sunt cele mai comune boli de piele ale câinilor, ce le cauzează, care sunt simptomele și cum se tratează.

Cauzele principale ale bolilor de piele la câini

Afecțiunile dermatologice canine au cauze variate, ce includ infecții bacteriene, fungice, parazitare, reacții alergice și tulburări autoimune. Interacțiunea cu substanțe iritante reprezintă un alt factor decisiv, în special când pielea suferă microleziuni. Imunitatea redusă, pe fondul stresului sau altor patologii sistemice, mărește probabilitatea colonizării cu germeni patogeni. Schimbările bruște de temperatură și umiditate, lipsa unei igiene corespunzătoare și carențele de nutrienți pun presiune suplimentară pe bariera cutanată. Factorii genetici joacă, de asemenea, un rol important în susceptibilitatea la anumite afecțiuni, astfel că rasele cu pliuri cutanate proeminente sau cu păr foarte scurt dezvoltă frecvent boli de piele.

Mușcăturile de insecte

Mușcăturile de țânțari, purici ori căpușe pot genera reacții inflamatorii acute și prurit puternic. Unele insecte injectează substanțe iritante care activează răspunsul imun local, iar la câinii hipersensibili, apare dermatită accentuată. Puricii reprezintă un exemplu des întâlnit, mușcăturile lor conducând la mâncărimi repetitive și leziuni secundare prin scărpinare. Căpușele provoacă inflamații la locul de atașare și, suplimentar, transmit agenți patogeni responsabili de boli sistemice, ceea ce complica prognosticul.

Dermatita de contact

Dermatita de contact apare când pielea interacționează cu substanțe iritante sau alergene. Produsele de curățare neadecvate, dezinfectanții agresivi sau plantele cu latex toxic figurează printre cauzele frecvent menționate pentru apariția dermatitei. Suprafața corporală vizată devine roșie, dureroasă și cu prurit pronunțat. În anumite cazuri, apar vezicule mici care se pot rupe. Dermatita la câini are un prognostic favorabil dacă intervenția este rapidă, iar expunerea la substanța cauzatoare se elimină definitiv.

Linsul sau mușcatul în exces

Linsul și mușcatul exagerat indică fie disconfort local, fie o problemă comportamentală asociată cu stres sau anxietate. Uneori, o leziune inițială mică devine extinsă prin traumatisme autoinduse, întrucât câinele repetă gesturile până când inflamația se agravează. Unele rase au o predispoziție mai ridicată la dezvoltarea acestor obiceiuri, iar specialiștii consideră că și factorii psihologici au un rol important.

Alimentație precară

Deficiențele nutriționale reprezintă un factor major în apariția dermatitei, în special când lipsesc acizi grași, vitamine și proteine de calitate din alimentație. Câinele are nevoie de aminoacizi specifici pentru sinteza cheratinei, care asigură rezistența și elasticitatea epidermei. Un regim sărac în nutrienți slăbește imunitatea, sporind vulnerabilitatea față de agenții infecțioși. Anumite suplimente din plante sau extracte naturale pot contribui la refacerea zonelor lezate. Produsele disponibile în farmacii veterinare includ formule specifice, concepute pentru echilibrarea dietei și prevenirea căderii blănii. Veterinarul recomandă uneori diete terapeutice, mai ales când există suspiciunea unor reacții alergice.

Simptomele bolilor de piele la caini

Semnele și simptomele unei boli de piele la câini variază în funcție de etiologie și se pot suprapune când intervin complicații. Unele afecțiuni se extind rapid, iar lipsa unui diagnostic corect duce la deteriorarea generală a stării de sănătate. Simptomele principale includ:

mâncărimi persistente, mai ales în zona urechilor, labei și a axilelor;
căderea părului pe porțiuni de dimensiuni variate;
prezența crustelor, papulelor sau pustulelor pe piele;
mici zone sângerânde sau exudate, urmate de formarea unor cruste dure;
miros neobișnuit al blănii, asociat cu înmulțirea bacteriilor;
schimbări de culoare ale pielii, cum ar fi hiperpigmentări sau depigmentări;
secreții seroase ori purulente în zonele fisurate;
disconfort, agitație și insomnie la câine din cauza pruritului intens.

Când e momentul să duci câinele la veterinar

Orice modificare bruscă la nivelul pielii sau al blănii, însoțită de mâncărime pronunțată, merită atenție imediată. Leziunile umede, roșii și dureroase sugerează un proces infecțios sau inflamator sever. Apariția febrei, letargiei ori a pierderii poftei de mâncare indică o problemă mai gravă, care impune examinare profesională. Dacă un câine se scarpină până la sângerare sau își roade continuu labele, intervenția medicală devine prioritară. Amânarea investigațiilor complică tratamentul și favorizează complicațiile, prin extinderea infecțiilor ori a infestărilor.

Tratament pentru bolile de piele la câini

Protocolul terapeutic variază în funcție de factorul declanșator și de stadiul clinic. Infecțiile bacteriene răspund la antibiotice cu spectru adecvat, administrate local sau sistemic. În cazul paraziților, se utilizează produse acaricide, insecticide sau soluții spot-on. Afecțiunile autoimune impun imunosupresoare și monitorizare regulată pentru controlul eventualelor reacții adverse. Dermatitele de natură alergică necesită evitarea alergenului și, uneori, medicamente care reduc inflamația și pruritul. Veterinarul recomandă șampoane antiseptice și substanțe calmante, potrivite tipului de piele.

Tratamentele naturale pot suplimenta schema principală, prin susținerea funcției cutanate și prin rolul lor antiinflamator. De exemplu, suplimentele cu acizi grași Omega-3 sau extracte din plante ajută la regenerare. Totuși, fiecare caz are particularități, iar automedicația riscă să înrăutățească situația. Tocmai de aceea, se recomandă întotdeauna vizita la medicul veterinar, pentru a nu risca agravarea condiției. Respectarea dozelor și a duratei de tratament asigură un rezultat favorabil.

Prevenirea bolilor de piele la câini

La fel ca oamenii, câinii pot resimți un disconfort major din cauza bolilor de piele. Tocmai de aceea, prevenirea bolilor de piele la câini este importantă pentru menținerea sănătății lor și a bunăstării generale a animalelor de companie. O abordare proactivă poate reduce semnificativ riscul apariției afecțiunilor dermatologice.

Strategiile de prevenție includ:

– periajul frecvent al blănii (ajută la eliminarea murdăriei și a paraziților externi, prevenind astfel iritațiile și infecțiile cutanate);

– adoptarea unei alimentații echilibrate (se va opta pentru produse bogate în proteine, acizi grași esențiali și vitamine);

– adaptarea alimentației pentru a răspunde nevoilor individuale ale câinelui (de exemplu, dacă patrupedul prezintă alergii, se va opta obligatoriu pentru o hrană specială pentru câini alergici);

– administrarea periodică a produselor antiparazitare (previne infestările cu purici, căpușe și acarieni, care pot cauza iritații și boli de piele la câini);

– asigurarea unui spațiu curat, bine ventilat și ferit de umezeală (ajută la prevenirea dezvoltării fungilor și bacteriilor care pot afecta pielea);

– reducerea stresului (stresul cronic poate slăbi sistemul imunitar, sporind susceptibilitatea la infecții și inflamații cutanate);

– vizitarea cu regularitate a medicului veterinar (permite detectarea timpurie a problemelor dermatologice și intervenția promptă);

– evitarea expunerii la substanțe iritante (se vor evita nu doar produsele chimice agresive sau plantele toxice, ci și produsele de îngrijire potențial iritante).

Întrebări frecvente privind bolile de piele la câini

Ce trebuie să fac dacă câinele meu are mâncărimi excesive?

Pruritul accentuat poate semnala diverse boli de piele la câini, astfel că, dacă apare, ar trebui să determine consultul medicului veterinar. În cadrul consultației, se verifică prezența puricilor, a căpușelor sau a altor paraziți, se analizează situația alimentară, posibilitatea contactului cu substanțe iritante și istoricul medical. Specialistul examinează pielea, eventual recoltează probe și stabilește un diagnostic diferențial.

Sunt bolile de piele la câini contagioase pentru oameni?

Unele afecțiuni canine prezintă potențial zoonotic (de transmitere către om), cu precădere cele cauzate de anumiți acarieni ori fungi. Puricii pot mușca oamenii, dar inflamațiile cauzate sunt de obicei moderate. Dermatofitoza, o infecție comună a pielii, se poate transmite între specii, inclusiv către om, prin contact direct ori prin obiecte contaminate. Pentru afecțiunile bacteriene, riscul de trecere la om depinde de microorganism și de imunitatea individului expus.

Cum îmi pot da seama dacă câinele meu are dermatită?

Dermatita se remarcă prin înroșirea și descuamarea pielii, cât și prin prurit la nivelul regiunii cutanate afectate. Apar, uneori, pustule sau papule, iar câinele își manifestă disconfortul prin lins și scărpinare. Blana devine rară sau se formează zone cu păr rupt, iar leziunile pot supura când se instalează infecții bacteriene. Mirosul pielii suferă transformări, devenind mai intens.

De ce apar eczemele la câini?

Eczemele rezultă din reacții inflamatorii la stimuli externi sau interni, cum ar fi alergeni, iritanți chimici, paraziți ori factori autoimuni. Alimentația nepotrivită, cu deficit de nutrienți, accentuează inflamația. Unele rase dezvoltă predispoziții ereditare, iar stresul sau anumite boli metabolice pot amplifica episoadele eczematoase. Eczemele se recunosc prin zone roșii, cu prurit, care uneori prezintă exudat.

Cât de des ar trebui să-mi spăl câinele?

Frecvența băilor depinde de tipul de blană, starea pielii și activitatea zilnică. Rasele cu păr lung și predispoziție la încâlcire pot avea nevoie de spălări lunare, în timp ce exemplarele cu păr scurt pot fi spălate mai rar. Medicii veterinari recomandă șampoane hipoalergenice atunci când există istoricul unor boli de piele la câini, pentru a evita iritarea suplimentară a epidermei.

Sursa foto: Freepik

Ultima actualizare: 9 martie 2025

CELE MAI RECENTE POSTARI